D'ATINĂ, datini, s.f. 1. Obicei sau deprindere consfinţită în timp si devenită tradiţională pentru o colectivitate de oameni; tradiţie, uzanţă. 2. (Rar) Regulă, tipic. - Din sl. d~edina \"mostenire\".
Sursă : DEX'98 (9110)  - ionel_bufu

D'ATINĂ s. 1. fel, obicei, rânduială, tradiţie, uz, uzanţă, (înv. si pop.) rând, (pop.) dată, lege, (înv. si reg.) pomană, (reg.) orândă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predanie, sart, tocmeală, (turcism înv.) adat. (Asa-i ~ din bătrâni.) 2. v. cutumă.
Sursă : Sinonime (180352)  - siveco

d'atină s. f., g.-d. art. d'atinii; pl. d'atini
Sursă : DOR (237647)  - siveco

D'ATIN//Ă ~i f. Obisnuinţă de viaţă colectivă, tradiţională, devenită lege nescrisă a unui popor sau a unei comunităţi omenesti. [G.-D. datinei] /<sl. d~edina
Sursă : NODEX (330688)  - siveco